Este evident ca fostul consilier prezidenţial nu dă doi bani pe Constituţie întrucât simpla solicitare a acestei schimbări presupune modificarea articolului 13 a legii fundamentale a României „În România, limba oficială este limba română.”. 

Peter Eckstein Kovacs se foloseşte de practici medievale pentru a-şi atrage simpatia minorităţii maghiare înaintea campaniei electorale când va candida pentru fotoliul de primar din Cluj-Napoca. Dacă pe politicienii noştri îi doare undeva de declaraţia de mai sus, eu îi propun domnului Kovacs să înceapă demersurile pe lângă guvernul ungar pentru a introduce limba româna ca a doua limba oficială în Ungaria dacă tot e o europă deschisă.

Expunere de motive:

        Incepand cu anul 2000 s-a constat ca un numar tot mai mare de femei se folosesc de operatiile estetice cu implant de silicon, fapt care duce la cresterea unei „piete de desfacere” a acestor servicii cat si la inducerea printre femeile tinere a unei mode in ceea ce priveste aspectul  fizic. Din punct de vedere financiar, pretul unei asemenea operatii variaza de la cateva mii de euro pana la aproape zece mii de euro. Aceste operatii estetice fara sa aiba la baza un diagnostic medical sunt doar o dorinta personala a acelora ce se supun acestor interventii de a-si imbunatatii aspectul fizic dupa criterii strict personale care nu au legatura cu starea lor de sanatate.

        Impactul social a acestei tendinte este major in randul tinerelor, acestea fiind atrase de standardele promovate de beneficiarele unor asemenea implanturi, multe dintre ele asociind succesul in viata cu aspectul fizic promovat de aceste modele de succes. De regula scopul urmarit este de a folosi aceasta modificare corporala in vederea obtinerii recunoasterii profesionale sau atragerea atentiei asupra acestor forme marite prin expunerea partiala sau totala in spatii publice, emisiuni televizate, evenimente, cluburi, etc.

         Cresterea numarului de operatii de implant cu silicon precum si altor operatii estetice, altele decat cele necesare medical, asigura un volum al tranzactiilor suficient pentru a produce un interes al posibililor furnizori, medici, clinici si spitale, de a oferi asemenea servicii, lucru care permite si justifica o posibila suprataxare.

         Sistemul de sanatate beneficiaza de sume insuficiente si bani proveniti din taxa pe operatiile estetice mentionate pot fi folositi pentru finantarea  serviciilor pentru anumite categorii de bolnavi cum ar fi persoanele cu disfunctii renale pentru care dializa este absolut necesara, programe destinate diabeticilor si persoanelor diagnosticate cu HIV+ aflate sub tratament.

         Considerentul principal este ca persoanele care beneficiaza de astfel de operatii estetice sunt sanatoase iar decizia de augumentare a unor aspecte fizice ale corpului nu este o decizie medicala ci doar una personala. Perceptia despre aspectul fizic personal tine de felul in care te vezi pe tine insuti si de standardele frumusetii fizice promovate de societate, ori unul din scopurile acestei propuneri este de a limita promovarea unor valori false despre aspectul fizic frumos. De cele mai multe ori persoanele care aleg sa-si introduca in corp aceste implanturi din silicon, aleg marimi exagerate ca si proportie pentru corpul lor rezultand intr-o evidenta artificialitate fizica care este in contradictie cu aspectul natural, senzual si firesc al femeii.    

Nu exista operatie chirurgicala de introducere a implanturilor cu silicon  fara riscuri medicale, persoane sanatoase anterior fiind in pericol de a suporta complicatii post-operatorii precum: infectie, extruzia protezei, hematom, contractura capsulara, deplasarea implantului, etc.

In cazul in care apar aceste complicatii cazurile respective sunt de multe ori tratate din banii contribuabililor, in sistemul de sanatate public.

        In virtutea acestor argumente se poate constata ca taxarea cu anumite sume a unor categorii de operatii estetice este un lucru fezabil din punct de vedere fiscal iar prin introducerea acestei taxe se poate asigurarea un surplus la bugetul de sanatate din care pot fi asigurate serviciile medicale in conformitate cu prezenta propunere legislativa.

        Respectivele argumente nu se justifica si nu vor fi luate in considerare in cazurile medicale de chirurgie plastica reconstructiva, corectia ridurilor, corectia mamara, precum si orice alta operatie estetica bazata pe un diagnostic medical.

Primul-Ministru, Emil Boc

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase

Preşedintele Senatului, Vasile Blaga

Preşedintele ANRM, Alexandru Pătruţi

Stimate Domnule Prim Ministru, Stimaţi Preşedinţi,

 Partidul Verde din Romania, membru al Verzilor Europeni, vine să atragă atenţia asupra unui lucru extrem de grav şi de important pentru siguranţa sănătăţii şi a viitorului cetăţenilor români. Recent, dl. Alexandru Pătruţi, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), a declarat că în România, Chevron poate să demareze lucrările de explorare în vederea exploatării gazelor de şist prin metoda fracţionării hidraulice. Pătruţi a mai spus că, această tehnologie extrem de costisitoare va urma să beneficieze de subvenţii şi reduceri privind redevenţa statului.

 Această metodă este interzisă în majoritatea ţărilor europene deoarece este foarte periculoasă pentru mediul înconjurător. Franţa a interzis deja prin lege această metodă, în Marea Britanie este în curs de elaborare, iar cel mai recent Bulgaria a decis sa retragă companiei americane Chevron licenţa de explorare şi exploatare pentru gaze de şist, invocând preocupări pentru mediu, dar decizia a fost luată mai ales ca urmare a protestelor populaţiei. La nivelul Uniunii Europene urmează a se constitui un grup de lucru format din experţi care să analizeze impactul exploatării gazelor neconvenţionale asupra mediului, tocmai pentru că această metodă s-a dovedit extrem de riscantă dacă ar fi să amintim de incidentele din Statele Unite şi Ecuador unde procedeul a fost responsabil pentru poluarea locală extrem de gravă, afectând inclusiv rezervele de apă potabilă şi provocând grave intoxicaţii.

 Compania Chevron a anunţat că deţine deja dreptul de exploatare a gazelor de şist pentru perimetre din sudul Dobrogei, fiind solicitate şi în curs de avizare, şi alte perimetre atât de către Chevron, cât şi de către alte companii. Prima sondă de explorare va fi instalată în apropierea localităţilor Costineşti, Adamclisi şi Vama Veche, zone foarte vulnerabile, atât din punct de vedere al patrimoniului istoric (la Adamclisi) cât şi al turismului estival din celelalte două localităţi, unde un număr considerabil de oameni pot fi afectaţi, scăzând, totodată, potenţialul economic al acestei zone. Pe lista perimetrelor scoase la licitaţie se află zone din judeţele Bihor (inclusiv zona Băile Felix), Arad, Timiş, Tulcea, Constanţa, fără ca locuitorii din aceste zone să fi fost consultaţi, şi fără a exista studii de impact de mediu.

Nu dorim să vă acuzăm de rea intenţie împotriva poporului român şi considerăm că nu aţi fost informaţi în legătură cu faptul că această tehnologie este extrem de periculoasă şi de poluantă pe termen lung. Prin folosirea acestei tehnologii, subsolul rămâne pe termen lung extrem de nociv şi otrăvitor, infestând acviferele de mare adancime care alimentează în timp pânza freatică a zonei exploatate şi afectând solul. Este inadmisibil ca statul român să contribuie financiar la acest dezastru contrazicând în totalitate principiul „poluatorul plateşte”.

 Alte state europene, inclusiv vecinii noştri bulgari, au înţeles pericolul imens la care se expun folosind această tehnologie şi au avut discernământul necesar de a interzice această formă de exploatare protejandu-şi astfel populaţia şi mediul. Dacă nu opriţi acest tip de exploatare zeci de comunităţi vor fi afectate de sutele de camioane care vor transporta fluidele, de instalaţiile de forare, de epuizarea surselor lor de apă, iar activităţi importante pentru locuitori ar putea dispărea din cauza otrăvirii apelor. Adevăratul pericol îl reprezintă însă o posibilă catastrofă ecologică ireversibilă.

Spre informarea dvs. aceasta tehnologie de extragere a gazelor de şist funcţionează în felul următor: metoda denumită “fracking” sau fracturare hidraulică, este un mijloc de a extrage gazele naturale din roci şistoase prin injectarea în adâncime a apei sub mare presiune, combinate cu nisip şi cu 650 de substanţe chimice (multe din aceste substanţe pot cauza cancer). Există numeroase opinii din zona academică faţă de neconformitatea acestuia cu standardele şi principiile de protectie a mediului, dat fiind atât procedeele invazive care generează microseisme, cât şi utilizarea unor substanţe considerate extreme de dăunătoare organismelor vii şi mediului.

 În plus, în cadrul procedeului se utilizează cantităţi enorme de apă, care epuizeză sursele necesare agriculturii şi activităţilor sociale. Este o metodă care se susţine economic doar prin spijin acordat de stat (scutiri de taxe si impozite, redevenţe scăzute) – o gândire economică cu care nu putem fi de acord. Aceste activităţi desfăşurate în beneficiul unor companii private, vor fi suportate de către cetăţenii României, atât ca şi costuri, dar şi ca efecte toxice. Prin caracterul implicit transfrontalier al mediului natural, vor afecta însă şi statele învecinate.

 De asemenea, această competiţie neloială faţă de investiţiile în tehnologiile regenerabile – vitale pentru combaterea schimbărilor climatice, afectează în mod direct şi ţintele propuse pentru diminuarea emisiilor de bioxid de carbon asumate la nivel european, producând astfel multiple efecte negative.

După cum se observă, această minimă informare este în contradicţie cu ceea ce probabil reprezentanţii firmelor extractoare v-au prezentat. Considerăm o gravă greşeală încheierea unui contract cu compania americană fără să fie organizată o dezbatere publică şi mai ales fără consultarea locuitorilor din zonele care vor fi afectate.

Stimate Domnule Prim-Ministru, Stimaţi Preşedinţi, dacă simţiţi răspundere pentru acest popor şi dacă aveti discernamant, NU va asumaţi prin semnătura dvs. povara otrăvirii şi a dispariţiei vieţii în zonele care urmează a fi exploatate, pentru că generaţia viitoare vă va trage la răspundere pentru acest gest iresponsabil şi veţi plăti preţul moral că aţi acţionat împotriva propriei ţări.

(Un material preluat de la Dl. geolog Andrei Costin Victor, fiul geologului Andrei Justin)

        ROSIA Montana Gold Corporation, RMGC, compusa din Gabriel Resources, companie miniera junior din Canada, cu participare a Statului Roman de mai putin de 20%, este compania care vrea sa scoata din Romania 2 – 300 000 kg aur si 1 800 000 kg argint, distrugand tot muntele Carnic de la Rosia Montana, in inima Apusenilor, cu principalele obiective turistice, galeriile antice si medievale, sapate in cea mai bogata parte a zacamantului. Pentru separarea aurului si argintului din cele 13 000 000 de tone de minereu sarac planificat sa se exploateze anual, cu continuturi de o.6 – 1.46 grame de aur per tona, compania vrea sa macine si sa trateze aceasta masa colosala cu 40 000 000kg de cianura de sodiu anual, vreme de 13 ani. Totul ar urma sa fie varsat intr-un iaz de decantare situat in locul satului Corna, la 5km amonte de orasul Abrud(30 000 locuitori). Iazul ar urma sa aiba in final peste 600 de hectare si sa contina 316-340 000 000t de reziduuri toxice (cianuri metalice,compusi cu  arsen, sulf, metale grele,etc).

Ca geologi, punem sub semnul intrebarii volumul rezervelor de minereu publicate de compania RMGC in Proiectul de exploatare supus aprobarii autoritatilor. In cariera din muntele Cetate, unde statul comunist a distrus dupa 1975 alte vestigii antice inestimabile, continuturile mineralizatiei epitermale de aur au scazut rapid cu adincimea, de la 3 grame la tona, la mai putin de 0,6g/t. Presupunem ca rezerva  de roca mineralizata din muntele Carnic este mai mica, contine doar 150t aur, nu 300t si ca extractia prevazuta de RMGC s-ar opri mult mai repede decat cei 13 ani afirmati in proiect.

         Aici, la Rosia Montana, este singura exploatare miniera continuua din vremea  Imperiului Roman, popoarelor migratoare, Regatului Maghiar, Imperiului Austriac si Romaniei.

         In orice tara civilizata, pe o arie cu potentialul turistic exceptional de la Rosia Montana, cu peisaje date de muntii vulcanici combinate cu lacurile de acumulare a apei pentru “steampuri” (vechile instalatii de macinare a minereului) si cel mai mare si spectaculos sistem de galerii miniere antice din Europa, s-ar construi o statiune turistica cel putin de talia Branului. Aici, la Bran, fiecare localnic primeste in gazda turisti romani si straini care vin sa vada “castelul lui Dracula” de la Bran, rotunjindu-si simtitor veniturile. In Austria, la Saltzburg, in jurul a NUMAI 300m de galerii romane din mina de sare, a fost  ridicata o statiune turistica de prima marime. Domnul Santimbrean, vechiul geolog sef al minelor de la Rosia Montana a prezentat in revista Formula As un plan de construire a unui circuit turistic subteran, cu un trenulet minier care sa faca turul galeriilor antice. Turistii ar plati bine un asemenea circuit.

   Aprobarea proiectului minier ar duce la distrugerea peisajelor si ale celor 7 000m de galerii antice trapezoidale si triunghiulare(unice in Europa), sapate cu dalta si focul si altor 50 000m de galerii medievale si recente, deosebit de spectaculoase (cu “corande”, goluri subterane uriase datorate exploatarii volburilor si a intersectiilor de filoane).

            Exploatarea ar duce la mutilarea zonei – excavarearea a 2 munti( 200 000 000t de roca), astuparea a 2 vai si demolarea a satelor Corna si a celei mai vechi localitati miniere din Romania, Rosia Montana, botezata de cuceritorii romani Alburnus Maior..

        In cazul aprobarii exploatarii, Statul Roman ar primi la buget maximum 10% din valoarea declarata a aurului extras. O geoloaga a RMGC a declarat la postul 10 TV ca, la o valoare a aurului si argintului de 11 000 000 000$ bugetul nostru primeste doar 1,43 miliarde. Deoarece suma este disproportionat de mica, economistii “cointeresati” sa sustina proiectul arunca in reclamele din presa cifre ametitoare:19 miliarde$ care ar rezulta din multiplicarea banilor prin afaceri anexe proiectului. Profesorii si cercetatorii de la Academia de Studii Economice au aratat ca sumele ar fi mult mai mici.

         In plus banii ar veni treptat, la pachet cu un CADOU OTRAVIT constituit din iazul de decantare al rocilor sterile ramase de pe urma macinarii minereului si amestecului acestuia cu  CIANURI pt. separarea aurului. Iazul a fost proiectat sa inece satul Corna (2 km SE de centrul Rosiei) si sa acopere o suprafata uriasa, de 600 de hectare, cu 200-240 000 000 t de apa cu roca sterila imbibata cu substante toxice – compusi cianometalici, arsen, sulfo-cianuri,  metale grele si acid sulfuric. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, de profesie chimist, sublinia faptul ca aceste reziduuri vor ramane extrem de periculoase peste 70 de ani.  De o mie de ori mai periculoase decat poluarea de acum a catorva paraie de munte, datorate  scurgerilor de galita din vechile mine.

 Iar jumatate din fundul iazului este compus din GRESII PERMEABILE CA O SITA si este strabatut transversal de fracturi (falii) adanci, orientate perpendicular pe axul iazului. Astfel, prin fundul lacului s-ar infiltra substantele toxice in apele subterane si ar izvori peste tot in localitatile din jur, otravind apa din fantani si izvoare, solul si plantele. Deoarece fundul iazului este situat la altitudine mai mare decat vaile mari din jur, va functiona ca un castel de apa, distribuind in jur ape otravite intr-o zona locuita de 40 000 de oameni.

    Acoperirea cu argila a fundului iazului ucigas nu ar fi eficienta, datorita pantelor mari ale malurilor. In plus, singura argila plastica, caolinoasa, plastica, de calitate, se gaseste dincolo de Alba Iulia; RMGC ar intentiona sa foloseasca pe post de ,,argila” argilitele formatiunii de Soharu, roci semistancoase mult mai putin impermeabile decat o argila normala. Iazul de decantare proiectat la Corna ar fi o BOMBA ECOLOGICA pt urmatoarele zeci de ani. Proiectul companiei se lauda cu soliditatea barajului de 185 de metri, situat la 5km in amonte de orasul Abrud (30.000 locuitori). Proiectul barajului a fost verificat de mari specialisti, dar nu si permeabilitatea fundului iazului. Proiectul mult laudat al companiei (mii de pagini, grupate in 35 de volume) nu a facut nici un studiu privind aceasta extrem de periculoasa permeabilitate  si nici nu a vazut numeroasele fracturi, (19 fracturi, aproximativ din 235 in 235 de metri) de pe fundul lacului (date dupa ing. geofizician Justin Andrei, cercetator principal 1 si director stiintific al Institutului geologic al Romaniei intre 1990 -1999. Tot dumnealui a atras atentia asupra prezentei gresiilor permeabile).

       In zona YellowKnife din Canada, un iaz similar construit in anii ’50 necesita acum cheltuieli de ordinul a 1,2 miliarde de dolari canadieni ANUAL pentru izolarea sa ( prin inghetare).

       1 200 000 ooo dolari in fiecare an, platiti de statul canadian, nu de compania exploatatoare din anii 50. Romania nu are nevoie de asa ceva doar ca o companie straina sa se imbogateasca.

       Facand abstractie de problemele de patrimoniu, exista metode de exploatare a aurului mult mai curate precum separarea in camp electromagnetic, dar este mai scumpa si trebuie platit patentul pt utilizare.

        Metoda clasica de separare a fost flotatia sulfurilor, care contineau 80% din aur si arderea lor la Baia Mare sau la Copsa Mica. Cianurarea s-a folosit numai pentru separarea aurului si argintului din concentratul de sulfuri. Se cianurau 10 000 de tone pe an si nu 13 000 000t.

Prin ardere, produsele de cianurare erau distruse. Flotatia mai are un avantaj major. Nu lasa in roca macinata sterila arsenopirita, principala sulfura aurifera de la Rosia Montana, eliminand arsenul si sulful din iaz. De asemeni, permite si extragerea unor metale rare, precum germaniul.

         CIANURAREA IN MASA este cea mai ieftina metoda de separare a aurlui pentu companie (si cea mai, cea mai murdara, mai poluanta pentru Romania); este o metoda atat de veche, incat nici nu mai necesita plata unui patent pt. utilizare. Zgarcenia RMGC, care nu doreste sa aplice o metoda mai moderna decat stravechea si poluanta cianurare, va distruge orice sansa da dezvoltare a unei agriculturi si turism ecologic dupa rapida epuizare a minereului din dealul Carnic-Rosia Montana.  Compania nu vrea sa cheltuie, ci doar sa ia aurul si sa plece din ROSIA.

         Unde ?

        EXISTA UN AL DOILEA ZACAMANT auro-argentifer la 5-6 km sud de Rosia Montana, Bucium Rodu – Frasin, exploatat din vremea romanilor, cu rezerve recunoscute de companie ca fiind 40% din cele de la Rosia Montana. Compania vrea sa-l exploateze DUPA ce ar extrage partea mai bogata de la Rosia Montana. Si pe acesta vor sa-l cianureze si sa-l verse tot in BOMBA ECOLOGICA, iazul de la Corna. Dar aceasta DUPA CE AR DISTRUGE ROSIA MONTANA. Pentru ce vor sa distruga intai localitatile si minele antice de la Rosia, propuse de comisia pentru UNESCO a Parlamentului Romaniei in unanimitate pt protejare, cand au destul minereu la Bucium Rodu-FRASIN; poate mai mult decat recunosc verbal, probabil inca 2 – 300 000kg de aur.

             EXISTA SI UN AL TREILEA ZACAMANT in portofoliul Gabriel Resources, de cupru si aur la 11km de Rosia Montana,  Bucium Tarnita. Rezerve  sunt uriase, 550 000 000t de minereu care NU NECESITA CIANURARE DEOARECE AURUL ESTE LEGAT DE CALCOPIRITA, minereul de cupru, care se separa prin flotatie,mult mai ecologic. Prezenta cuprului in concentrat nu permite cianurarea. DE CE NU IL EXPLOATEAZA PE ACESTA? NU DISTRUG UN OBIECTIV DE VALOARE UNESCO, nu distrug nici o localitate, nu cianureaza. Dar compania vrea sa distruga si sa otraveasca Rosia, apoi sa exploateze, tot cu cianura si zacamantul Bucium Rodu si la sfarsit Bucium Tarnita. In aceasta ordine RMGC si Gabriel Resources au cerut avizele de la stat, de la Agentia Nationala de Resurse Minerale. Bucium Tarnita contine peste 2 700 000 tone cupru la 9 100 $/tona si 120 tone aur. Mai multi bani decat la Rosia Montana. 

        Dar exista si un al PATRULEA ZACAMANT de de Cu – Au, Rosia Poieni, cel mai mare din Romania, la NUMAI 3km est de Rosia Montana. Exploatat din 1988 de o cariera uriasa, cu capacitatea de 11 000 000 tone anual, productia actuala este redusa la un sfert din lipsa de investitii. Sunt necesare 1-2 miliarde dolari pt largire si adancirea carierei si retehnologizarea Combinatului Cuprului de la Rosia Poieni. In plus continuturile de Cu si Au cresc in adancime si rezervele ajung pt 50 de ani. De aici vor iesi la pensie minerii din Rosia Montana . Aceia care chiar vor sa munceasca, si nu doar sa se mute la Alba Iulia, in cartierul Recea, construit de RMGC pentru a depopula Rosia si Corna.

         De ce RMGC nu investeste in giganticul zacamant de la Rosia Poieni. Deoarece nu are bani. RMGC, adica Gabriel Resources plus cateva procente participatie fosila a Statului Roman, este foarte vizibila in spatiul mediatic. Angajeaza temporar cateva sute de muncitori pt explorari geologice, “convinge” primari locali sa ceara distrugerea propriilor sate, cointereseaza ziare, functionari publici, cercetatori si parlamentari sa-i sustina in spatiul public. Aceste cheltuieli nu depasesc 200 milioane de dolari. Dar nu ating miliardele de dolari necesare pt. deschiderea unei exploatari mari nici la Rosia Montana si nici la Rosia Poieni. Realitatea este ca RMGC este o companie mica, in termenii Bursei Miniere de la Toronto este o COMPANIE JUNIOR. Este capabila sa scrie proiecte miniere, sa “convinga” autoritatile sa le aprobe, sa adune bani de la actionarii canadieni si americani, dupa care trebuie sa gaseasca o COMPANIE MINIREA SENIOR care sa investeasca 1-2-3 miliarde pentru exploatare. Aceste companii senior nu sunt cu nimic mai blande cu mediul sau cu legislatia si lucreaza de regula in tari bananiere unde politicienii sunt ieftini. Dar aceste companii gigant, cu 10-20 de exploatari miniere in toata lumea si capital de zeci de miliarde $ sunt mai prudente cu banii lor.

        Deoarece numai paguba materiala a Romaniei este mult prea mare fata de sumele rahitice care ar intra la buget, un embargou informational a acoperit subiectul in massmedia; orice ziar sau televiziune care primea sa publice reclame pt proiectul devastator , “intamplator” nu mai publica nici un cuvant critic. Cu exceptia de marca a perseverentei Formula As si mai recent Kamikaze, SILENTIZIO STAMPA… Asta pana la ultima interventie a presedintelui de la sfarsit de august, cand subiectul a devenit…bun public

         In era informationala, acest proiect mai are un efect pervers; UMILIREA ROMANIEI. Un observator neutru din exterior va gandi: ce natie demna de dispret, ce sat fara caini este Romania, daca o companie miniera junior, cu capital sub un miliard de dolari, cointereseaza majoritatea politicienilor,  funcionarilor si ziaristilor care pot influentza aprobarea proiectului.

        PAGUBITA de patrimoniu, JEFUITA de aur, OTRAVITA SI UMILITA – asa ar putea arata Romania daca ministrul UDMR de la Mediu ar da avizele pt inceperea

proiectului. Doamne fereste.

  Geolog Andrei Costin Victor 49 de ani, fiul geologului Andrei Justin 77 ani )

 P.S.   Acest text a fost scris in luna ianuarie 2011 si completat pe 2 septembrie. Ofensiva de vara a RMGC impotriva intereselor cetatenilor Romaniei,  soldata cu aprobarea proiectului de catre ministerul culturii a produs deja  cresterea valorii actiunilor lui Gabriel Resources precum si vanzarea masiva a acestora catre alti investitori. Trei probleme mi-se par interesante:

       1. Compozitia actuala a actionariatului Gabriel Resources. Fostul Director General al Institutului Geologic al Romaniei, Stefan Marincea, adversar al proiectului, schimbat din functie in vara, imi spunea ca proprietarii actuali sunt 3 fonduri de investitii americane, unul implicat in falimentul bancii Lehman Brothers in 2008, iar altul implicat in povestea ,,diamantelor insangerate” din Africa. Nu vreau sa vad ce ar face si in Romania.

       2. -  in Maramures apar companiile miniere din Urali, cunoscute din presa internationala pentru “respectul” fata de legile locale si interesele cetatenilor din zonele miniere.  Posibila ingerinta ruseasca la Rosia ar putea genera un supliment de complicatii.  

1. - Camera Deputatilor trebuie sa discute un amendament la Legea Minelor care a fost aprobat tacit de Senat. Proiectul legislativ prevede ca orice proiect al unei companii miniere, o data aprobat, sa devina proiect de interes national. Astfel, orice companie miniera va putea expropria fortat, dupa bunul plac pe orcine sta in calea lor, in ce conditii financiare vor ei. Daca se aproba, Parlamentul poate sa isi inchida portile si sa declare extinctia suveranitatii Romaniei.

Când văd ce se întamplă în ţara asta, de cele mai multe ori îmi vine să mă mut dar de fiecare dată refuz să cred ca nu se mai poate face chiar nimic.

De râsul curcilor, candidatura lui Irinel Columbeanu la PMB ma amuzat pentru început dar când am văzut ce valvă face pe televiziuni m-a apucat greaţa. Irinel Columbeanu la Primăria Capitalei, pare mai mult o făcătură ca să-i ridice şansele lui Oprescu.

Păi nu trebuia ca în politică sa avem oameni responsabili care să dovedească pricepere şi seriozitate în acţiunile sale? Nu zicem în fiecare zi că ne-am saturat? Domnul Columbeanu s-a remarcat în faţa opiniei publice nu ca om de afaceri, ci mai degrabă ca un bătrânel care frecventează cluburile de noapte în compania unor tinere cu moralitate discutabilă.

Mai mult, lansarea candidaturii, on line, arata clar că este totul o manevră politică, de prost gust. Dacă cineva l-a sfătuit să facă asta este jalnic. Cu asemenea contracandidaţi e clar că Oprescu va câstiga făra nicio problema.

Candidatura Lui Irinel Columbeanu trage politica românescă mai jos decât se află acum, adică cu mulţi metri sub nivelul mării.

Unii dintre politicieni au dat reacţii pe această temă, televiziunile au reacţionat şi ele pentru rating. Dar cu ce preţ? Al umilinţei!

http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/98350-Partidul-Verde-considera-hilara-candidatura-lui-Irinel-Columbeanu-la-Primaria-Capitalei.html

Personal, resping categoric această lege care nu vine cu soluţii viabile pentru această situaţie. Aşa cum este făcută acum va da cu siguraţă curs la multă birocraţie şi la multe abuzuri din partea autorităţilor locale şi aici mă refer la alternativele de consultare a populaţiei şi prezentarea dovezii cu condiţii corespunzătoare de creştere şi adăpostire în cazul adopţiei.

Această „aberatio in integrum” numită culmea Lege, stipulează că, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a înfiinţa în funcţie de necesităţi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

De asemenea, consiliile locale, respectiv CGMB au obligaţia de a amenaja şi de a suplimenta din fonduri proprii în funcţie de necesităţi adăposturile publice pentru câini.

Câinii vor adăpostiţi în adăposturile înfiinţate de consilii timp de 30 de zile, cu excepţia celor revendicaţi de proprietari. În situaţia în care după expirarea termenului de cazare câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi, aceştia pot fi păstraţi în adăposturi, returnaţi în teritoriu, eutanasiaţi sau o combinaţie a acestora, conform hotărârii consiliilor locale, respectiv CGMB după consultarea populaţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale respective, se arată în proiect.

Proprietarul va suporta contravaloarea cheltuielilor de întreţinere în cuantumul stabilit prin hotărâre de consiliul local.

În cazul câinilor nerevendicaţi se prevede posibilitatea adoptării acestora în termen de şapte zile de către persoane fizice, juridice sau de centrele de adopţie înfiinţate de organizaţiile şi fundaţiile pentru protecţia animalelor.

Pentru adoptarea câinilor din adăposturi trebuie îndeplinite o serie de condiţii, precum: prezentarea dovezii spaţiului cu condiţii corespunzătoare de creştere şi adăpostire, prezentarea dovezii resurselor materiale necesare pentru întreţinere, prezentarea acordului asociaţiei de proprietari sau vecinilor în cazul adoptării a mai mult de doi câini, achitarea unei taxe stabilită de consiliul local, înregistrarea imediat după adopţie a câinelui în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân. De asemenea proprietarii au obligaţia identificării acestora prin microcipare sau alt mijloc.

Câinii cu vârsta de până la cinci luni vor rămâne în adăposturi până la revendicare sau adopţie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 12 luni.

Proiectul de lege mai stipulează că după examinarea de către medicul veterinar câinii fără stăpân grav bolnavi, incurabili, irecuperabili sau agresivi şi cărora nu le pot fi identificaţi aparţinătorii se eutanasiază în termen de trei zile lucrătoare.

Revendicarea, adoptarea şi returnarea câinilor în teritoriu se va face numai după ce aceştia au fost consultaţi de medicul veterinar de liberă practică, deparazitaţi, vaccinaţi antirabic, sterilizaţi şi identificaţi prin microcipare sau alt mijloc de identificare stabilit de Autoritatea Naţională Sanitară, Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Domnule Traian Băsescu, în numele Partidului Verde şi a celor care fac deja greva foamei, nu promulgaţi această lege!

După ce am contactat mai mulţi politicieni pentru vedea dacă propunerea mea este îmbrăţişată, singurul parlamentar care a fost de acord să demisioneze din Parlament şi să meargă din nou în faţa alegătorilor a fost domnul deputat independent Mircia Giurgiu.

Iniţiativa unei părţi a clasei politice de a-l demite pe preşedintele României a captat atenţia opiniei publice în ultimele săptămâni. Consider că acest posibil act politic trebuie să fie obligatoriu urmat de alte două de aceiaşi importanţă: în primul rând demisia parlamentarilor şi a membrilor Executivului, iar în al doilea rând un angajament de bun-simţ al celor care au deţinut mai mult de două mandate de parlamentar sau au avut funcţii în Executiv de a nu mai candida la viitoarele alegeri generale sau prezidenţiale. Motivele sunt evidente – guvernările celor 22 de ani de democraţie infracţională au dus ţara la faliment iar clasa politică a devenit un model de corupţie, incompetenţă şi imoralitate. Aştept deci ca partidele să-şi demonstreze conştiinţa depunând demisiile în alb ale parlamentarilor şi guvernanţilor urmând ca acestea să devină active în condiţiile demiterii Preşedintelui prin referendum. Totodată toate forţele politice trebuie să facă publice listele cu persoanele care îşi iau angajamentul de onoare şi bun-simţ de a nu mai candida la alegeri întrucât au participat la gestionarea falimentului ţării din ultimii 22 de ani.  Numai în acest fel partidele parlamentare ar face românilor cel mai nimerit cadou de Ziua Naţională: curăţarea clasei politice, fără excepţii!

Întalnirea dintre Verzii Europeni, cu peste 900 de participanţi aproape din toate ţările Uniunii Europene, a fost una fructuoasă din punct de vedere al relaţionării, schimbului de experienţă şi adoptarea unor documente extrem de importante pentru politica europeana viitoare (asta prin prisma grupului europarlamentar al verzilor).

Dar cine sunt Verzii Europeni, poate se întreabă unii? Pai nimeni alţii decât toate partidele verzi din Europa, reuniţi statutar în European Green Party (Partidul Verde European). Există deasemenea şi un grup al verzilor euro-parlamentari în Parlamentul European.

Nu vreau sa va plictisesc aşa că voi descrie în linii mari cam ce s-a întamplat la acest congres.

În primul rând, din punctul meu de vedere cel mai important document votat în unanimitate şi adoptat este „Declaraţia de la Paris”, care nu este altceva decat un plan al verzilor la nivel european de ieşire din criză prin 12 masuri concrete care trebuiesc luate imediat şi care va fii depus în Parlamentul European de către Grupul Verzilor Europeni. Am să trec prin filtrul traducerii pe cele considerate de mine mai importante:

- Recapitalizarea Băncii Europene cu 300 miliarde de Euro si nu cu 100 miliarde cum s-a decis la ultimul summit;

- Crearea unui Fond Monetar European – organism financiar comun tuturor ţărilor membre, cu rol de finanţare a economiei europene prin emisiunea de euro-bondu-uri;

- Crearea unei strategi de taxare la nivel european – adică uniformizarea politici fiscale astfel încat statele membre sa nu schimbe taxele dupa cum vor şi după cum se schimbă guvernele;

- Punerea în funcţiune a „mecanismului de supaveghere macro-economica europeană” – un fel de echilibrare a surplusului si deficitului între ţările membre;

- Organizarea unei convenţii europene pentru reformarea tratatului – despre nevoia de reformare europeana s-a tot vorbit, aşa numita „Noua Europa” ar trebui să apară în urma unei revizuiri importante a tratatului european.

- O re-reglementare mai severă a industriei financiare europene – practic implemetarea cât mai rapidă a măsurilor „Basel III”;

- Echilibrarea atitudinii pro-austeritate – măsurile de austeriate ar trebui impuse la toate nivelele. Până acum singurii afectaţi de aceste măsuri sunt numai oamenii de rând pe când reducerea cheltuielilor bugetare cu aparatul de stat şi alte instituţii este mai mult fictivă în multe din ţările membre.

Vineri şi sâmbătă au fost 3 sesiuni în paralel în care au avut loc „şedinţe de lucru” (workshop-uri) cu pregătire atât de nivel general cât şi tehnic unde fiecare a participat după interes şi competenţă. Pentru cele de nivel general aş aminti totuşi de: politica pescuitului în Europa, drepturile omului, răspunsul la populism, discriminarea de gen, integrarea rromilor şi altele.  Pentru cele cu nivel tehnic: agricultura în cadrul Green New Deal, comunicare în campanie, campania pentru alegerile din 2014, întâlnirea trezorierilor partidelor, etc.

Workshop-urile au fost foarte importante prin prisma schimbului de experienţă pe problematica abordată şi crearea unui cadru relaţional între participanţi.

Pe lângă aceste şedinţe tehnice restrînse ca participare, au fost şi câteva şedinţe în plen despre: O nouă agricultură sub amprenta verde, Durban şi Rio +20 (conferinţa pe probleme de climă), raspunsul verzilor pentru ieşirea Europei din criză, After the Arab Spring (situaţia de după valurile de proteste din lumea arabă).

Sedinţele plenare în care sau adoptat rezoluţii la „New Green Deal”, sau votat modificări la statutul şi la regulamentul European Green Party (EGP) au fost exclusive pentru delegati la congres, Partidul Verde având 4 voturi în calitatea sa de membru cu drepturi depline. Tot atunci s-a votat cu unanimitate primirea pardidului verde ungar LMP (Lehet Mas a Politika) ca membru în EGP, până atunci fiind doar cu statutul de membru aplicant. Felicitări încă odată celor din LMP!

Din punct de vedere personal am avut întâlniri şi discuţii despre situaţia politică din România şi alegerile de anul viitor, cu D-l Philippe Lamberts – co-president EGP, D-na Monica Frassoni – co-president EGP, Francois Bausch – deputat şi preşedinte al grupului verde Luxemburg , D-l Joachim Denkinger secretar general adjunct la Parlamentul European, D-l Claude Brouir – administrator generar ECOLO (verzii belgieni), D-l Patrik Harvie parlamentar scoţian, Werner Kogler – parlamentar şi vice-preşedinte al grupului parlamentar austriac, Michail Tremopoulos – europarlamentar grec, Anatolie Prohniţchi – vicepreşedinte al Partidului Ecologist Alianţa Verde din Republica Moldova şi D-l Pieter van Abshoven – antropolog, consultant şi publicist olandez care cunoaşte foarte bine situţia din România, fiind implicat mai mulţi ani în nişte proiecte drept pentru care vorbeşte destul de bine limba română.

Pentru cei care vor să aprofundeze problema le propun câteva link-uri:

http://europeangreens.eu – European Green Party

http://europeangreens.eu/congress/ – European Green Congress

http://www.greens-efa.eu/ – European Free Alliance

http://www.gef.eu/ – European Green Foundation