Roşia Montana: un proiect fals pentru România?

Mi-aduc aminte de anii ’95 când un italian cu care intrasem în contact, venind în România să vadă dacă poate face vreo afacere, casca ochii miraţi la vederea fabricilor si combinatelor ce începeau să intre în paragină la acea vreme, şi exclama: Mama-mia, ce oportunităţi! Eu, îl priveam uimit neînţelegând unde vedea el oportunitatea în platformele acelea tehnologice ruginite şi părăsite. Ehhh, aveam să pricep mai târziu că nu la investiţii se referea el ci la oportunitatea de a tăia şi vinde ca materie primă, inoxul, fierul, cuprul, practic orice metal ce merita scos din acele linii tehnologice, ceea ce a şi făcut ulterior scoţând milioane şi milioane de dolari.

De ce am făcut această introducere aparent fără legătură? Pentru că de fapt există o foarte mare asemănare între cum gândea italianul respectiv şi proiectul Roşia Montana. La nivelul nostru de înţelegere, după 45 de ani de comunism plus 20 de capitalism mioritic, discernământul economic este încă redus. Dincolo de interesul economic al Romaâniei în proiectul Roşia Montana, ar trebui în calitate de cetăţeni responsabili să ne răspundem la câteva întrebari.

Este de folos acest proiect României pe termen lung?

Ce reprezintă acest proiect din punct de vedere al interesului naţional?

Avem vreo obligaţie faţă de generaţiile următoare cu privire la proiectele pe care dorim să le implementăm, şi care ar fi limita responsabilităţii pe care ne-o asumăm faţă de ele?

O să încerc să răspund acestor întrebări întrun context al înţelegerii fenomenului dacă Roşia Montana este sau nu un proiect fals pentru România.